Arhive lunare: decembrie 2014

O familie cu 13 copii din judeţul Neamţ: „Când s-au înmulţit copiii, ne-am îmbogăţit şi noi!”

13copii

de Ştefana Totorcea, Ştiri pentru viaţă, 14 octombrie 2014

Neculai şi Georgeta Popa din localitatea Roznov, judeţul Neamţ, sunt părinții unei familii cu 13 copii. De sărbătoarea Sfintei Parascheva, la Iași, ei au primit înalta distincţie Ordinul Patriarhal „Sfinţii Martiri Brâncoveni” pentru bucuria cu care au acceptat şi întâmpinat viaţa în familia lor şi pentru jertfa constantă depusă în creşterea copiilor lor.

Distincţia a fost acordată în prezenţa ierarhilor şi oficialităților de stat care au participat la hramul Cuvioasei Parascheva.

Stiripentruviata.ro a obținut un interviu fulger chiar după acordarea distincției.

Să facem cunoştinţă!

Gabriela: Tata, Neculai, are 52 de ani, mama, Georgeta, are 48. Iar noi suntem: Rebeca – 26 ani, preoteasă, absolventă a Facultății de Matematică, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Ligia – 24 ani, pictoriță, absolventă a Facultății de Arte plastice, Universitatea de Artă „George Enescu” din Iași, Cornel – 23 ani, web designer, absolvent al Facultății de Economie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Gabriela – 22 ani, studentă în anul IV la Facultatea de Medicină, Specializarea Asistență Medicală Generală, Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași, Estera – 21 ani, studentă în anul III la Facultatea de Farmacie în cadrul Universității de Medicină și Farmacie din Iași, Silvia – 19 ani, studentă în anul I la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educație, specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar, Universitatea „Al. I. Cuza din Iași, Mihaela – 17 ani, elevă în clasa a XII-a, Liceul Teoretic Roznov, Cristiana – 16 ani, elevă în clasa a X-a, Colegiul Național Petru Rareș din Piatra Neamț, Iuliana – 14 ani, elevă în clasa a VIII-a, Liceul Teoretic Roznov, Paula – 11 ani, elevă în clasa a V-a, Liceul Teoretic Roznov, Emilian – 8 ani, elev în clasa a II-a, Liceul Teoretic Roznov, Matei – 6 ani, elev în clasa 0, Liceul Teoretic Roznov, și Andrei-3 ani.

Cum e să trăieşti într-o familie cu atâţia fraţi? Nu vă certaţi între voi?

Gabriela: Nu. Este şi frumos, dar este şi greu uneori. E frumos când ne adunăm toţi la masă, când stăm toţi împreună şi facem ceva, cântăm, de exemplu. Este şi greu, că trebuie să muncim, ca să ne câştigăm pâinea.

La şcoală nu vă priveau ciudat, fiind mai mulți frați decât media?

Estera: Eram mulţi, dar colegii s-au obişnuit cu noi în timp. Ştiau că suntem fraţi şi semănam între noi.

Cum vă înţelegeţi între voi, nu vă certaţi pe lucruri?

Estera: Ne mai şi certăm câteodată, dar încercăm să ne înţelegem până la urmă.

Cum v-aţi simţit azi la premiere şi oferirea distincţiei patriarhale?

Cristiana: Foarte bine ne-am simţit. Nu ne aşteptam chiar la atât, dar…

Matei: Bine!

Doamnă şi Domnule Popa, dumneavoastră aţi crescut în familii cu mulţi fraţi?

Neculai Popa: Noi am fost patru fraţi.

Georgeta Popa: În familia mea am rămas şase fraţi. Mama a născut zece copii, dar patru frați au murit de mici.

„În viaţă, dacă ai ţeluri, nu te mai uiţi la mărunţişuri”

Aţi simţit vreodată o greutate, v-au venit gânduri de felul „mai vine un copil, e prea mult”?

Neculai Popa: Asta a fost exclus. Prima fiică, Rebeca, s-a născut în 1988, la Bucureşti. Aveam 26 de ani, iar soția avea 22 ani. În viaţă, dacă ai ţeluri, nu te mai uiţi la mărunţişurile de pe margine. Noi am stabilit de la bun început: pe toţi copiii pe care Dumnezeu ni-i va dărui, noi îi primim. Şi atunci am mers fără probleme. Totul devine normal. Un copil nu era o noutate deosebită neapărat, ceva care să ne surprindă negativ. Niciun copil nu vine să sărăcească. Toţi au venit cu binecuvântarea lor şi ne-au îmbogăţit. Când aveam mai puţini copii, eram mai săraci! Când s-au înmulţit copiii, ne-am îmbogăţit şi noi.

Lumea spune că e nevoie de mulţi bani ca să creşti un copil. Cum vă descurcaţi din acest punt de vedere?

Neculai Popa: Ai nevoie de bani, dar… nu e Dumnezeu sărac! L-a pus cineva pe Dumnezeu la încercare şi l-a găsit sărac? Nu-i Dumnezeu sărac! Dumnezeu e bogat, îţi dă – nu ştim noi cere cât știe Dumnezeu să dea. Că Dumnezeu nu e un ageamiu, e împărat. El nu dă cu leţcaia, dă cu tolba. Şi n-ai de ce să te temi.

V-aţi simţit vreodată discriminaţi sau priviţi ciudat pentru că aveţi atât de mulţi copii?

Neculai Popa: Când ne-am mutat în Roznov, aşa eram priviţi în primă fază.Dar situaţia s-a redresat imediat ce i-au văzut că merg la şcoală, iau coroniţă, zic: „Sărut-mâna!”. Toţi au început să-i îndrăgească şi s-a schimbat imaginea rapid. A fost doar primul impact mai dificil, situația s-a schimbat imediat. Când văd realitatea, oamenii nu mai cred în idei preconcepute. Oricum, eu niciodată nu m-am simţit umilit în faţa celor care la un moment dat s-au mirat că avem mai mulți copii. Eu mă uitam la astfel de persoane ca la nişte oameni care încă nu înţeleg. Mi-era mie milă de ei. Pentru că ştiam la ce sfârşit ajung majoritatea… Cei cu un copil, le-a plecat copilul, sau cine ştie ce s-a întâmplat şi acum îşi plâng singurătatea.

Mulți tineri din ziua de azi spun mereu că nu sunt pregătiţi pentru căsătorie, nu sunt pregătiţi pentru a avea copii… ce le-aţi spune acestora?

Neculai Popa: N-ai ce să te pregăteşti! Singura noastră datorie este să ne lăsăm în mâna lui Dumnezeu şi să primim toate câte ne dă El. Ce să pregătim noi? „Doamne, stai că nu-s gata, mai aşteaptă-mă să-mi iau pantofi, să am cu ce mă duce la Maternitate”?

Doamnă Popa, copiii dumneavoastră se înțeleg bine; ați făcut ceva special pentru a nu fi egoişti?

Georgeta Popa: Nu ştiu. Cred că totul a venit de la sine, ei fiind într-o familie… N-am avut probleme cu ei. Întotdeauna când venea cel mic, acela era cel mai aşteptat, cel mai îndrăgit, nimeni nu se gândea că de-acum i se va împuțina ceva, va pierde ceva, nu va mai fi băgat în seamă; din contră, toți se bucurau când mă întorceam de la spital cu cel nou-născut.

Credeți că aspectele relaţiilor dintre băieți și fete se pot învăța la școală?

Georgeta Popa: Nu la şcoală, acestea toate se învaţă în familie.

Au venit copiii acasă de la şcoală cu lucruri care v-au nemulţumit?

Georgeta Popa: Nu degeaba se spune că cei şapte ani de acasă sunt cei mai importanţi. Totul pleacă din familie. Educaţia pleacă din familie. Totul de acasă. De aceea sunt şi atâtea probleme la şcoală. Pentru că nu sunt cei şapte ani de-acasă, nu e educaţia primită în familie. Vin copiii acasă şi zic: „Uite, mamă, ce ne spun” sau „Uite, mamă, ce spun copiii…” Dar noi încercăm să-i conştientizăm pe ei de ce să se ferească. Asta pleacă de la ei. Noi ne facem datoria ca părinţi, îi învăţăm. Apoi trebuie să-şi facă şi ei partea lor. Dar mai întâi trebuie să le fim noi exemplu.

Care ar fi calitatea esenţială a unui părinte?

Georgeta Popa: Trebuie să fie el însuşi exemplu pentru copilul lui. Degeaba vorbeşti, vorba fără faptă nu e nimic.

Cum le câştigaţi şi le păstraţi încrederea? Cu menţineţi relaţia aceasta stabilă cu copiii de-a lungul timpului, chiar şi în perioada lor dificilă de dezvoltare, la adolescenţă?

Georgeta Popa: E o parte mai sensibilă. Cred că nu reuşesc întotdeauna să fac faţă, să mă-mpart pentru fiecare, dar asta o înţeleg şi ei. Mi-au mai reproşat asta din când în când; dar mereu învățăm, mereu ne străduim.

Dacă v-au reproşat, e de bine, înseamnă că au nevoie de dumneavoastră, nu s-au depărtat. De obicei, la adolescenţă, se depărtează.

Georgeta Popa: Nu s-au depărtat. Dar fiecare vrea să te ocupi special de el, vrea să ai timp numai pentru el. Dar sunt copii înţelegători şi m-au înţeles întotdeauna, pentru că au văzut că îi iubim pe toți, nu e nici unul mai prejos decât altul în inima noastră.

Cum v-ați gândit să îi ajutaţi să depăşească problemele specifice adolescenţei?

Georgeta Popa: Când nu am reuşit să fiu acolo pentru ei, ei au știu ce să facă. Nu au venit cu toate problemele la mine, ci şi-au găsit fiecare şi câte un duhovnic bun. Contează foarte mult să fie copiii îndrumaţi către un duhovnic bun. Sunt lucruri pe care poate ei nu le pot spune părinţilor, trebuie să fim conștienți de asta. Dar, cu un duhovnic bun, în fața căruia se pot deschide și care știe să le dea un sfat bun, trec cu bine peste toate.

Să lăsăm copiii absolut liberi sau să îi ţinem din scurt?

Georgeta Popa: Copiii nu trebuiesc îngrădiţi. Copiii se răzvrătesc când sunt îngrădiţi. Trebuie să le lăsăm o libertate. Dar, zic eu, o libertate întru Hristos. Asta este libertatea adevărată, nu libertatea fără noimă, fără un sens al vieții, pe care o cred că este libertate unii tineri în ziua de astăzi – o libertate care îi învaţă să-şi permită orice lucru. Nu e libertate, și se vede că nu este ceva bun, căci de multe ori o astfel de libertate duce la distrugerea celui care a practicat-o. Nu ești liber când te droghezi, ci ești robul drogurilor. Și așa este cu orice lucru rău.

Ce este diferit la voi faţă de familiile în care este doar un copil ori maximum doi?

Ligia: Am învăţat să împărţim totul, am avut cu cine să ne jucăm, nu ne-am simţit singuri niciodată.

Cristiana: Ne ajutăm unii pe alţii la şcoală cu temele, cei mai mari îi ajută pe cei mai mici. Noi nu am avut nevoie de meditaţii, cum au nevoie copiii din familiile cu un singur copil.

Emilian: Putem să ne jucăm împreună şi nu ne plictisim!

Caută cel mai apropiat centru de consiliere în criza de sarcină.

Alte efecte fiziologice ale avortului

Din cartea Avortul, ultima exploatare a femeilor, de Brian E. Fisher

Alte riscuri fiziologice pentru mamă sunt: cancerul cervical, ovarian sau de ficat; perforațiile uterului; declanșarea nașterii premature și alte complicații legate de aceasta; boală inflamatorie pelvină (BIP), o infecție care poate afecta trompele uterine [244].

Un alt efect secundar intens dezbătut în presă este riscul de cancer de sân în urma avortului. Deși se neagă legătura dintre avort și cancerul de sân, un studiu din 2009 apărut în publicația de specialitate Cancer Epidemiology, Biomarkers and Prevention arată următoarele:

„Factorii de risc examinați erau în concordanță cu rezultatele studiilor anterioare pe eșantioane de femei mai tinere. Mai precis, vârsta înaintată, precedentele de cancer de sân în familie, vârsta mai scăzută de apariție a primului ciclu menstrual, avortul indus și contraceptivele orale sunt asociate cu un risc mărit de cancer de sân”.

Caută cel mai apropiat centru de consiliere în criza de sarcină.

Recent, dr. Angela Lanfranchi, președintele Institutului de Prevenire a Cancerului de Sân, a declarat în cadrul unei informări făcute la Clubul Național de Presă: „Sunt 70 de studii publicate care examinează avortul indus și cancerul de sân, din care 55 constată existența unei corelații, iar 33 sunt semnificative din punct de vedere statistic” [246]. Lanfranchi a mai spus: „Dovezi nenumărate din studiile epidemiologice la nivel global arată că avortul este una din cauzele cancerului de sân” (Dr. Angela Lanfranchi in „Abortion as a Cause of Breast Cancer”, conferință susținută la National Press Club, 4 decembrie 2012).

Dr. Freda McKissic Bush, specialist obstetrică-ginecologie, care este președinte şi CEO la Institutul Medical de Sănătate Sexuală, declară: „Avortul mărește substanțial riscul femeii de a naște prematur la următoarea sarcină”(„What Has 40 Years of Abortion Done to America? Medical Aspects of Abortion on Women’s Health”, prezentare la Abortion Media Summit de dr. Freda McKissic Bush, FACOG, la National Press Club, Washington, DC, 4 decembrie 2012).

Procentul de nașteri premature, cauza principală de moarte infantilă în SUA, s-a dublat după liberalizarea avortului. Dr. Bush arată că era de 6% înainte de 1970, de 12,8% în 2006 și de 11,7% în 2013.

Într-o măsură disproporționat de mare, această problemă afectează femei afroamericane, spune dr. Bush. În cazul lor se înregistrează de trei ori mai multe nașteri premature înainte de opt luni decât în cazul femeilor caucaziene (albe). Și aceasta indică avortul drept principală cauză, din moment ce 35% din avorturi sunt realizate la femeile afroamericane, care însă reprezintă numai 13% din populația SUA.

„Există peste 130 de studii în literatura medicală care arată că avortul conduce la o creștere a riscului de naștere prematură după o gestație foarte scurtă (înainte de opt luni)”, mai spune dr. Bush. „Acești copii prematuri fac de obicei paralizie cerebrală, au probleme de dezvoltare sau afecțiuni mintale” (Swingle, HM, et al, „Abortion and the Risk of Subsequent Preterm Birth: A Systemic Review with Metanalysis”, Journal of Reproductive Medicine, 54, pp. 95-108 (2009). Citat în: „What Has 40 Years of Abortion Done to America? Medical Aspects of Abortion on Women’s Health”, prezentare la Abortion Media Summit de dr. Freda McKissic Bush, FACOG, la National Press Club, Washington, DC, 4 decembrie 2012).

Un studiu finlandez a descoperit un risc mărit de naștere prematură după avort și a relatat că riscul crește odată cu numărul de avorturi. Dr. Reija Klemetti, care a condus cercetarea, explică: „La fiecare mie de femei care nu au făcut avort, doar trei nasc înainte de șapte luni… În cazul celor care au făcut un avort, cifra e de 4 la mie și crește: șase la mie pentru cele cu două avorturi și 11 la mie din rândul celor care au făcut de la trei avorturi în sus”.

Posibile efecte secundare ale avortului chirurgical

Din carteaÎndrumarul medical şi creştin al Federaţiei Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita” de dr. med. Christa Todea Gross şi pr. prof. dr. Ilie Moldovan (prin amabilitatea ProVita Bucureşti)

A). Imediate: survin în primele 3 ore de la avort

  • hemoragia uterină (de la 100 la 1000 de ml de sânge pierdut). Riscul de deces prin hemoragie creşte cu vârsta pacientei, cu vârsta gestaţională mai mare de 20 de săptămâni, existenţa perforaţiei uterine, a rupturii uterine sau a avortului incomplet (cu resturi fetale sau placentare);
  • perforaţia uterină: este o complicaţie de temut, ea poate apărea în timpul histerometriei (măsurarea uterului cu ajutorul histerometrului), a dilatării sau a chiuretajului. Pericolul mare constă în urmările perforaţiei: hemoragia şi lezarea organelor interne abdominale (vezică urinară, intestin, trompă uterină), cele mai grave fiind provocate de chiureta ascuţită;
  • leziunea colului uterin: este o complicaţie frecventă şi foarte serioasă, care poate să apară în timpul chiuretajului, mai ales în timpul dilatării colului. Aceste leziuni se pot extinde lateral, unde se află vasele mari de sânge ale uterului, şi pot cauza o sângerare foarte mare, care uneori necesită histerectomie (extirparea uterului);
  • complicaţiile anesteziei: leziune cervicală, perforaţie uterină, convulsii;
  • embolismul letal (trombi sanguini, aer şi lichid amniotic). Moartea intervine prin colaps cardiovascular, hemoragie şi comă;
  • naştere de feţi vii: mai frecventă în al doilea trimestru de sarcină (făt de 3-6 luni) [1].

Caută cel mai apropiat centru de consiliere în criza de sarcină.

B). Precoce: apar după primele 3 ore, până la 28 de zile după avort

  • retenţia produsului de concepţie: rămâne una din cele mai importante cauze ale morbidităţii prin avort (cauză de boală), având ca rezultat infecţia sau sângerarea sau ambele;
  • infecţia este deseori asociată retenţiei de ţesuturi fetale [2]. Avortul infectat poate avea ca rezultat avortul septic sau chiar toxico-septic; este o complicaţie foarte gravă, frecvent mortală. Frecvenţa mare a cazurilor, gravitatea deosebită, sechelele în timp la femei tinere, în plină activitate genitală şi decesul pe care-l determină, fac din această formă de infecţie un esenţial element în morbiditatea şi mortalitatea obstetricală [3].

C). Tardive: apar după 28 zile de la avort

  • anomaliile menstruale: dereglări consecutive ale menstrelor ca urmare a retenţiei unor resturi intrauterine;
  • infertilitatea sau sterilitatea secundară: este posibilă prin inflamaţia postavort a trompelor uterine cu ocluzia (închiderea) acestora;
  • avortul spontan: riscul de insuficienţă cervicală (col uterin deschis) după dilatări de calibru mare (la feţi de peste 14 săptămâni) şi proceduri de chiuretaj cu chiuretă ascuţită poate duce la avorturi spontane sau la naşteri premature;
  • sarcina ectopică: aproximativ 1% din avorturile provocate vor avea o infecţie postavort, ceea ce predispune la un risc crescut de sarcini ectopice la o concepţie ulterioară;
  • prematuritatea: naşteri premature menţionate mai sus;
  • imunizarea Rh. Acest risc creşte odată cu creşterea vârstei gestaţionale;
  • tulburări psihice, remuşcări obsesive sau sentiment de vinovăţie ca fiind „consecinţa şocului emoţional, a sechelelor organice ale avortului sau a complexului psihic rezultat din interpretarea suferinţelor, complicaţiilor postabortum, a consecinţelor lor personale, familiale şi sociale, a fricii de o nouă sarcină etc. Se pot întâlni adevărate psihoze depresive cu idei de culpabilitate, stări anxioase, complexe sexuale, frigiditate etc.[5]

D). Mortalitatea

  • Rata decesului după avort este de 0-2 decese / 100.000 proceduri, cauzele majore fiind: infecţia (23%), embolism (23%), hemoragie (23%) şi complicaţii ale anesteziei locale sau generale (16%) [6].

NOTE

[1] Mihai Horga, Frank Lüdicke, Aldo Campana, Manual de planifi care familială. Text de referinţă, Institutul Est European de Sănătate a Reproducerii, ed. 2000-Universitatea Geneva, Departamentul de Ginecologie şi Obstetrică., p. 13-1; pp. 13-8 – 13-9 – 13-10;
[2] Ibidem, p. 13-8;
[3] Ibidem, p. 13-10;
[5] Dr. Vasile Luca, Avortul provocat, „Medicina pentru toţi”, nr. 69, Editura Medicală, Bucureşti, 1987, p. 76;
[6] Mihai Horga, Frank Lüdicke, Aldo Campana (Editori), op. cit., p. 13-12;